E sâmbătă seara. Nairo se pregăteşte să meargă la un spectacol de dans. Chiar dacă lucrează pe şantier, Nairo adoră arta! Îi place pictura, muzica, dansul şi nu se vede separat de toate aceste plăceri şi bucurii. I s-a spus de către sora lui că spectacolul din această seară va fi susţinut de către un cocoşel. Nairo nu poate să creadă aşa ceva. Toată lumea ştie că toţi cocoşii ştiu să cânte foarte frumos, nicidecum să danseze. Dragonelul nostru îşi spune „Nu o să cred că un cocoşel ştie să danseze până când nu văd asta cu ochii mei!” Ştie despre acest cocoşel că este un dansator de step foarte talentat şi a câştigat primul loc la toate concursurile la care a participat.
Nairo s-a aranjat pentru ieşirea în oraş. S-a îmbrăcat cu un costum destinat dragonilor. Acest costum e confecţionat cu loc special pentru aripioare şi un spaţiu generos pentru coadă. În acest costum e elegant dar, în acelaşi timp, poate zbura şi se poate mişca în voie. Înainte de a ieşi din casă, Nairo se gândeşte ce o să facă dacă i se face foame în timpul spectacolului. Aşa că, se hotărăşte să mai înfulece un sandvich înainte de a ieşi pe uşă. Acum e pregătit să plece.
Nairo a zburat până la stadion, unde are loc spectacolul. A aterizat pe locurile destinate dragoneilor. Spectacolul e pe cale să înceapă. Nairo poate observa că în tribune sunt prezenţi mulţi pui, însoţiţi de părinţii lor sau de bunici. Mici şi mari, îşi doresc să vadă spectacolul de dans şi să petreacă timp împreună. Cu toţii iubesc dansul!
Publicul aplaudă iar pe scenă apare un cocoşel cu pene foarte frumos colorate. Are capul alb cu creasta roşie, spatele verde, aripile sunt albastre iar coada e asemenea unui curcubeu. La gât poartă un papion iar în picioare e încălţat cu pantofii de step. Arată atât de bine! „E o apariţie impresionantă!”, recunoaşte Nairo.
Înainte de a începe să danseze, cocoşul se apropie de un microfon aflat pe scenă şi spune: „Bună seara! Vă mulţumesc că aţi venit într-un număr atât de mare ca să mă vedeţi! Sunt onorat!”. Cocoşul face o plecăciune, apoi continuă:
„Încă de când eram foarte mic, un pui abia ieşit din nou, am putut să-mi dau seama că nu sunt la fel ca toţi ceilalţi fraţi ai mei. În timp ce frăţiorii mei îşi dregeau vocile şi îşi exersau glasurile, eu simţeam că picioarele mele nu au astâmpăr. Fraţii mei participau cu drag la orele de canto şi cor dar mie, orele astea, nu îmi aduceau nicio satisfacţie. Eu mă uitam pe gaura cheii la lecţiile de dans ale hipopotanilor. Visam să fiu pe scenă şi să dansez. Tatăl meu s-a arătat destul de îngrijorat de faptul că nu semănam cu fraţii mei dar mama a înţeles imediat faptul că sunt special.
După ce părinţii mei s-au consultat, au fost de acord să urmez lecţii de dans. Mă simţeam atât de fericit atunci când dansam! De atunci, nu m-am oprit din a dansa. E foarte plăcut când ceilalţi membri ai familiei te iubesc necondiţionat, îţi susţin pasiunile şi îţi dau voie să te manifeşti exact aşa cum eşti! În această seară, voi dansa cu mare bucurie pentru voi. Vă doresc distracţie plăcută!”
A început muzica iar picioarele cocoşelului dansator zbârnăiau ca electrizate. Zâmbea şi dansa, se rotea şi ţinea ritmul muzicii cu ajutorul pantofilor de step. Se vedea cât de multă bucurie îi aduce dansul! Antrenaţi de entuziamul cu care dansa cocoşelul, toţi spectatorii au început să danseze. Puteai vedea un stadion întreg care vibra pe ritmurile de step!
Nairo şi-a dat seama că s-a grăbit când a crezut că un cocoşel poate doar să cânte. De ce nu ar fi putut să facă orice şi-ar fi dorit? Oricine îşi doreşte ceva cu adevărat, poate să îşi îndeplinească orice vis! Într-adevăr, cocoşelul era talentat la dans şi a făcut un spectacol pe cinste! Nairo a zburat spre casă foarte încântat de reprezentaţia cocoşelului dansator! A înţeles că fiecare dintre noi, putem oferi bucurie celorlalţi atunci când ne urmăm inima şi facem ceea ce ne place!
SFÂRȘIT
Povestea a apărut în cadrul programului S.I.M.T al Monei Șimon.
