Sfaturi practice logopedice pentru părinți. Volumul II – Capitolul 1

0
117

5. Sfaturi practice logopedice pentru părinți, pentru acasă și pentru fiecare zi, în diverse situații

 

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. (…) Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” Ioan 1:1-14

Cuvântul „logopedie” provine din grecescul „logos” care înseamnă „cuvânt” și „paidea” care înseamnă „educație”. La început, logopedia se ocupa de tulburările limbajului expresiv și receptiv, urmând să se pună în evidență relația dintre structurarea neurologică și achiziția limbajului pe cele două componente. Astfel începuturile preocupărilor legate de explicarea tulburărilor de limbaj și comunicare au fost dominate de o abordare medicalizată, focalizată pe componenta anatomică. (Bodea Hațegan, 2016). În prezent, logopedia se ocupă de cercetarea, prevenirea, diagnosticul, terapia și realibitarea persoanelor care prezintă dificultăți de comunicare din cauza vorbirii (tulburări de voce și vorbire), a limbii, vocii, (natura psiholingvistică, dimensiunea foniatrică), înghițitului, auzului, respirației, neurologice (medicală, neurolingvistică).

 

 

Dar, să tratăm logopedia ca pe o disciplină, ca o specialitate, un sector îngust, cu instrumentarul ei de laborator, mi se pare o trunchiere, o măcelărire a frumoasei ocazii de cunoaștere și tratare a omului ca întreg.

Am început să scriu deoarece limbajul scris era vocea mea. Așa simțeam că pot comunica cel mai bine. După absolvirea masteratului de Terapia limbajului și audiologie educațională, după ce am înțeles unele lucruri legate de limbaj, împletite cu experiența mea de părinte dar și de suflet călător pe drumul fericirii, adică ce am înțeles eu legat de Dumnezeu până acum, am simțit legătura între cele două aspecte ale vieții mele. Astfel, am simțit că o carte ar putea fi forma prin care mesajul meu ar putea ajunge la cât mai mulți oameni care trec prin ceea ce am trecut și experimentez și eu.

Concluzia mea la acest moment: logopedia e mai mult decât o disciplină de specialitate care se ocupă de cuvinte. Logopedia e șansa extraordinară de a trata și a înțelege omul ca întreg iar omul are nevoie de comunicare, nu atât de mult de limbaj. Prin comunicare omul e una cu Creația și cu Creatorul și depășește sectorul îngust de la naștere până la moarte, între el și semenii lui. Nevoia omului de a comunicare permanent cu întreaga Creație este una reală, aflată dincolo de limitele limbajului și a cuvintelor. Prin comunicare omul se integrează în Univers, se simte Una cu celelalte aspecte ale Universului.

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei, 4,4). Să nu uităm că Dumnezeu e în fiecare dintre noi. Așadar, comunicarea e dincolo de cuvinte iar limbajul trebuie să ne fie hrană pentru ceilalți, să-i umple și să-i sature, să nu fie precum alimentele care îngrașă fără să hrănească. Până nu simțim în întreaga noastră ființă semnificația cuvintelor care ne ajută cu adevărat să comunicăm, cuvintele sunt goale.

Cuvântul (limbajul) oral este un aspect exterior al comunicării, plin de sensuri dar care nu reușește să comunice întotdeauna nevoile sufletului nostru. Limbajul oral a ajuns supraapreciat. Mă gândeam zilele trecute chiar la mine. Cu toate că dețin limbaj oral, nu reușesc întotdeauna să-mi fac vizibile nevoile, să le transmit și să le comunic celorlalți. Adică nu știu să cer ajutor, cu toate că vorbesc. Dacă limbajul oral ar rezolva toate problemele sufletului nu ar mai exista depresia.

Deja știi, părinte de copil special, că te încurajez să te implici activ în terapia pe care o urmează copilul tău, atât în cabinet cât și acasă. Poți ajuta la îmbunătățirea comunicării nevoilor copilului tău mai mult decât ai crede. Limbajul copilului poate fi o necesitate dar nu e cel mai important lucru. Legătura care se stabilește între părinte și copil îi ajută pe amândoi să evolueze, să facă progrese în sfera comunicării. Igiena sufletescă și spirituală a părintelui crează acea legătură sănătoasă între cei doi. În strânsă legătură cu cei doi se află terapeutul.

Previous articleCopilul interior. Volumul I – Capitolul 3
Next articleLECTURA: Copilul special. Volum I – Capitolul 2
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here