LECTURA: Tulburarile de deglutitie. Volumul 2 – Capitolul 2

0
103

LECTURA: Eva Ancuța Hamza

(redactor Editura QUARTO)

 

 

Știu din experiența mea, ca părinte, și îmi doresc să împărtășesc cu tine acest aspect, că simți o presiune foarte mare când vine vorba de alegerile pe care trebuie să le faci atunci când vine vorba de copilul tău. De multe ori presiunea poate fi una sociala, adică simțeam că societatea, începând cu personalul medicat, terapeuți până la părinții și socrii mei, se așteaptă ca eu să știu ce trebuie să fac pentru copilul meu, când să fac și, mai ales, să fac corect ceea ce fac. Atunci simțeam efectiv că clachez. Uneori părintele poate să identifice corect și la timp o problemă apărută la copil, alteori nu poate. Asta poate depinde de gradul meu de informare (nu am acces la informația de care am nevoie, nu am reușit să accesez persoanele care mă pot ajuta), poate depinde de capacitatea mea emoțională de a recunoaște problema.

 

 

Au fost momente când am zis că sigur nu e nimic și mi se pare că e ceva deoarece nu puteam face față emoțional unui nou diagnostic, nici măcar unei alte evaluări. Dar, au fost și momente în care am fugit foarte repede să investigez problema și, am realizat că era doar o chestiune de timp până când copilul a demonstrat o abilitate. Un alt factor care m-ar putea ajuta să identific o problemă poate depinde de mecanismele mele psihologice cu care mă confrunt și pe care le am atunci când vine vorba de înțelegerea patologiei cu care se confruntă copilul meu. Pe mine m-au ajutat extraordinar de mult informațiile pe care le-am primit la masteratul de terapia limbajului și audiologie educațională deoarece am înțeles problemele cu care se confruntă copilul meu, am văzut legătura dintre ele și am reușit astfel să înțeleg patologia în ansamblul ei.

Previous articleLECTURA: Copilul special. Volum I – Capitolul 2
Next articleLogo-armonia de acasă – vol. I+II
Sunt Mădălina Orian, părinte și logoped din pasiune! Sunt mamă a doi copii minunați, care mi-au acordat încrederea lor atunci când m-au ales să le fiu părinte. Sunt părinte special, cu provocări pe partea de limbaj din partea copiilor mei. Cu toate că am absolvit profil tehnic, m-a atras întotdeauna natura subtilă a omului. Ca să-mi ajut copiii (și, implicit, pe mine) am devenit logoped și am descoperit că acest domeniu mă fascinează. Îmi doresc să fiu aproape de părinți care au parte de provocări în creșterea și educarea copiilor lor. Cred cu toată ființa mea faptul că părintele e primul și cel mai important terapeut al copilului iar într-un trio echilibrat și sănătos părinte-copil-terapeut, toată lumea are doar de câștigat. Cred în demersurile terapeutice pornite cu multă iubire acasă și în iubirea administrată ca tratament de vindecare pentru orice afecțiune (fizică, psihică, sufletească).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here