LECTURA: Eva Ancuța Hamza
(redactor Editura QUARTO)
Știu din experiența mea, ca părinte, și îmi doresc să împărtășesc cu tine acest aspect, că simți o presiune foarte mare când vine vorba de alegerile pe care trebuie să le faci atunci când vine vorba de copilul tău. De multe ori presiunea poate fi una sociala, adică simțeam că societatea, începând cu personalul medicat, terapeuți până la părinții și socrii mei, se așteaptă ca eu să știu ce trebuie să fac pentru copilul meu, când să fac și, mai ales, să fac corect ceea ce fac. Atunci simțeam efectiv că clachez. Uneori părintele poate să identifice corect și la timp o problemă apărută la copil, alteori nu poate. Asta poate depinde de gradul meu de informare (nu am acces la informația de care am nevoie, nu am reușit să accesez persoanele care mă pot ajuta), poate depinde de capacitatea mea emoțională de a recunoaște problema.
Au fost momente când am zis că sigur nu e nimic și mi se pare că e ceva deoarece nu puteam face față emoțional unui nou diagnostic, nici măcar unei alte evaluări. Dar, au fost și momente în care am fugit foarte repede să investigez problema și, am realizat că era doar o chestiune de timp până când copilul a demonstrat o abilitate. Un alt factor care m-ar putea ajuta să identific o problemă poate depinde de mecanismele mele psihologice cu care mă confrunt și pe care le am atunci când vine vorba de înțelegerea patologiei cu care se confruntă copilul meu. Pe mine m-au ajutat extraordinar de mult informațiile pe care le-am primit la masteratul de terapia limbajului și audiologie educațională deoarece am înțeles problemele cu care se confruntă copilul meu, am văzut legătura dintre ele și am reușit astfel să înțeleg patologia în ansamblul ei.
